Summitul a arătat că Europa nu vrea să salveze Ucraina.

Summitul a aratat ca Europa nu vrea sa salveze Ucraina

SUMMITUL A ARĂTAT CĂ EUROPA ÎNCĂ NU VREA SĂ PLĂTEASCĂ PENTRU A SALVA UCRAINA

Pătrunzând într-un peisaj politic european deja zbuciumat, summitul recent desfășurat la Bruxelles a scos la iveală o realitate îngrijorătoare ce s-a acoperit sub vălul diplomatiei: Europa nu este realmente pregătită să investească resurse considerabile pentru a salva Ucraina de la colaps. Această constatare, enunțată cu o sinceritate de-a dreptul cutremurătoare de către Donald Tusk, prim-ministrul Poloniei, este un semnal de alarmă asupra viitorului continentului: “Avem de ales între bani astăzi sau sânge mâine. Și nu vorbesc doar despre Ucraina. Vorbesc despre Europa.” Aceste cuvinte reflectă profund dilema fundamentală prin care trece Uniunea Europeană: cât de dispuse sunt statele membre să contribuie financiar pentru a proteja nu doar Ucraina, ci și propria lor securitate în fața agresiunii rusești.

După negocieri interminabile, ce au fost purtate până în jurul orei 2:56 dimineața, liderii Uniunii Europene au reușit să ajungă la un acord referitor la contractarea unui împrumut colosal, de 90 de miliarde de euro, destinat Ucrainei. Aceste fonduri sunt esențiale pentru a menține țara pe linia de plutire în următorii doi ani. António Costa, președintele Consiliului European, a ieșit în față pentru a anunța rezultatul discuțiilor ca fiind un succes, afirmând cu convingere: “Ne-am angajat, am livrat.” Totuși, în spatele acestei retorici optimiste, summitul a creionat o imagine a diviziunilor profunde ce continuă să sfredelea blocul comunitar, diviziuni ce rămân nerezolvate și care amenință să comprometă orice formă de unitate viitoare.

PLANURI ABANDONATE ȘI COMPROMISURI CONTROVERSATE

O dispută majoră ce a fost intens dezbătută înainte și în timpul summitului a fost utilizarea activelor rusești înghețate drept sursă de finanțare pentru acest împrumut către Ucraina. Propunerea a venit din partea cancelarului german, Friedrich Merz, împreună cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care au pledat vehement pentru valorificarea unor fonduri blocate într-o bancă belgiană. Totuși, premierul Belgiei, Bart De Wever, a respins cu fermitate această idee, argumentând că participarea la un asemenea plan ar putea aduce cu sine riscuri legale și represalii din partea Kremlinului, o abordare care subliniază frica de a trece linia roșie într-un joc geopolitic deja tumultuos.

Fără un consens asupra utilizării acestor active, liderii europeni au fost nevoiți să activeze un “plan B”, care implică finanțarea împrumutului printr-o schemă de îndatorare comună a Uniunii Europene, garantată din bugetul comunitar. Deși există speranțe că în viitor activele rusești ar putea fi folosite pentru a rambursa această datorie, nimic nu este cert și perspectivele rămân extrem de limitate.

PRĂPASTIA DINTRE CONTRIBUȚII: NORD VERSUS SUD

Proporțiile în care statele membre își asumă angajamentele față de Ucraina au evidențiat diviziuni și mai dramatice. Conform unui raport realizat de Institutul Kiel, țările din nord, precum Suedia, Norvegia și Danemarca, au fost mai generoase în ceea ce privește contribuțiile lor din PIB pentru sprijinul acordat Kievului. În contrast, statele din sudul Europei, inclusiv Italia și Spania, au fost criticate pentru contribuțiile lor modeste, întăritor pentru o imagine a unei Uniuni Europene fragmentate. Ca un aspect și mai alarmant, delegațiile Ungariei, Cehiei și Slovaciei s-au retras complet din planul de finanțare, diminuând astfel numărul statelor implicate în inițiativă de la 27 la 24.

În ciuda faptului că Uniunea Europeană posedă o economie colectivă de 18 trilioane de euro, în contrast cu cele 2 trilioane ale Rusiei, acest potențial colosal rămâne nevalorificat la justețea sa. La momentul actual, în care unele țări își intensifică sprijinul, altele continuă să manifeste o reticență inacceptabilă, iar acest tip de fragmentare slăbește semnificativ unitatea blocului european.

AMENINȚAREA INDIFERENȚEI PUBLICE

Din păcate, nu doar factorii de decizie politică sunt afectați de incertitudini; și opinia publică din cele mai mari economii europene își arată neclaritatea în ceea ce privește sprijinul acordat Ucrainei. Un sondaj recent efectuat de POLITICO în Germania și Franța sugerează că aproape jumătate dintre germani (45%) susțin reducerea ajutoarelor financiare oferite Kievului, iar doar 20% ar fi dispuși să accepte o majorare. În Franța, situația este similară, 37% dintre respondenți optând pentru diminuarea sprijinului, comparativ cu un modest 24% care ar dori să-l crească.

În acest context al oboselii financiare și al disensiunilor politice, liderii europeni, măcinati de ezitare, aleg soluții care sunt departe de a servi intereselor colective în mod adecvat. Această întârziere ar putea avea consecințe devastatoare în timp ce Ucraina se află într-o stare de disperare și pericolele externe și interne continuă să se intensifice.

Sursa: www.politico.eu

Sursa: cronicaromaneasca.ro/politica/summitul-a-aratat-ca-europa-inca-nu-vrea-sa-plateasca-pentru-a-salva-ucraina/