Revoltă după ce Coaliția a decis reducerea, nu eliminarea, taxelor pentru persoanele cu dizabilități
Recent, Coaliția de guvernare a adoptat o măsură controversată, anunțând o reducere cu 50% a taxelor aplicate primei locuințe și primei mașini destinate persoanelor cu handicap grav și accentuat. Decizia a generat o furie considerabilă în rândul societății, fiind percepută ca o formă de „linșaj social” din partea autorităților. Reacțiile din partea reprezentanților persoanelor cu dizabilități au fost de profundă dezamăgire, aceștia considerând inițiativa ca o tentativă de marginalizare a unei categorii deja vulnerabile.
Daniela Tontsch, președintele Consiliului Național al Dizabilității din România, a evidențiat că aceste modificări fiscale nu răspund nevoilor reale ale persoanelor afectate, perpetuându-le statutul de marginalizare în fața clasei politice. Într-o intervenție la postul de televiziune Antena 3 CNN, Tontsch a subliniat că măsurile implementate sunt cu mult substandard, denotând o retorică de neglijare a nevoilor celor cu dizabilități.
Comunicarea oficială a liderilor coaliției a inclus detalii despre noile cote de reduceri fiscale aplicabile clădirilor vechi, evidențiind că proprietarii acestora pot beneficia de o reducere de 25% pentru clădiri de peste 100 de ani și de 15% pentru cele cu o vechime de 50 până la 100 de ani. Totuși, limitarea reducerii de 50% exclusiv pentru anumite persoane cu handicap a fost sever criticată, fiind văzută ca o abordare inadecvată și discriminatorie.
Organizațiile care susțin drepturile persoanelor cu dizabilități au subliniat necesitatea respectării principiului fundamental „Nimic despre noi fără noi”, ceea ce înseamnă că orice decizie care îi afectează pe acești cetățeni ar trebui să fie luată numai după consultări reale cu persoanele vizate.
Tontsch a abordat, de asemenea, tema propagandei negative în societate, care promovează ideea că persoanele cu dizabilități sunt o povară financiară pentru bugetul național. Această retorică nu doar că subminează încrederea în sistemul de sprijin social, ci contribuie și la stigmatizarea acestor indivizi, reflectând o preocupare selectivă din partea autorităților.
Deciziile recente legate de criteriile de încadrare în grad de handicap au dus la o diminuare semnificativă a numărului de persoane care beneficiază de sprijin, afectând chiar și pacienții cu probleme de sănătate grave, cum ar fi cei diagnosticați cu forme avansate de cancer. Impactul acestor schimbări este real și poate avea efecte devastatoare asupra calității vieții acestor persoane vulnerabile.
În concluzie, măsurile guvernamentale adoptate sunt percepute nu doar ca insuficiente, ci și ca o formă de discriminare flagrantă împotriva persoanelor cu dizabilități. Este crucial ca societatea să ceară o revizuire profundă a acestor politici și să asigure o implicare reală a persoanelor afectate în procesul decizional, pentru a garanta respectarea drepturilor fundamentale ale tuturor cetățenilor.
