Psihologia slăbiciunii în Europa – un diagnostic amar
Un adevăr tulburător a fost scos la lumină de eforturile diplomatice intense privind sfârșitul războiului din Ucraina: Uniunea Europeană se află într-o criză de încredere care-i afectează capacitatea de a-și asuma un rol proactiv chiar și în probleme care o privesc direct. Chiar dacă liderii europeni declară cu emfază că securitatea și succesul Ucrainei sunt esențiale pentru stabilitatea continentului, realitatea se dovedește a fi complet diferită. Negocierile pentru viitorul Ucrainei avansează fără ca blocul european să aibă o implicare semnificativă, iar deciziile, adesea cruciale, sunt dictate de puteri externe. Astfel, Europa se mulțumește să gestioneze haosul, să limiteze daunele și să spere că-și va recăpăta influența pierdută, manifestând un rol reactiv în locul celui proactiv. Această dinamică ilustrează o problemă de fond profundă: absența curajului și a încrederii.
Analizând deciziile recent adoptate, devine evident că Europa suferă de o „psihologie a slăbiciunii”. Portretizarea unui continent bogat, dar incapabil să acționeze decisiv, este extrem de deprimantă. Mesajul tacit transmis este unul de fatalism: „cărțile noastre sunt slabe, deci nu putem face mai mult”. Această așteptare pasivă, asemănătoare cu speranța că alegerile din Statele Unite vor aduce o soluție magică, devine un modus operandi periculos. Dar Ucraina nu poate să mai aștepte; la fel, Europa nu ar trebui să o facă.
Când reticența depășește voința colectivă
Deși Europa dispune de resurse considerabile, capacitatea sa de a se ridica la nivelul propriilor declarații rămâne sub semnul întrebării. Liderii continentului insistă că securitatea Ucrainei este indispensabilă pentru stabilitatea europeană, însă asistența militară oferită Kievului a scăzut drastic în ultimele luni. În plan financiar, Uniunea Europeană a eșuat lamentabil în a-și respecta propriile angajamente, lăsând Ucraina într-o situație precariousă. Aceasta are nevoie de aproximativ 70 de miliarde de euro anual, o sumă considerabilă, dar care reprezintă doar 0,35% din PIB-ul total al Uniunii. Cu toate acestea, statele membre nu reușesc să găsească un consens cu privire la utilizarea activelor rusești înghețate sau la alte mecanisme alternative pentru a sprijini Ucraina.
În loc de acțiuni ferme, Uniunea Europeană se confruntă cu ezitări interminabile și triumful unei gândiri mărunte. Un aspect notabil este faptul că abia sub presiunea Statelor Unite, care au propus folosirea activelor rusești cu jumătate din profiturile direcționate către Washington, s-a reușit să se miște puțin lucrurile în Europa. Totuși, această trezire nu este suficientă. Uniunea continuă să fie concentrată mai mult pe evitarea riscurilor decât pe luarea unor decizii care să conteze cu adevărat.
Un „pragmatism” toxic în relațiile economice
Peste slăbiciunea în domeniul securității, Europa capitulează și pe plan economic. Acordul comercial dintre Uniunea Europeană și Statele Unite, încheiat în luna iulie, ilustrează perfect cum lipsa de viziune poate fi mascată sub pretextul „pragmatismului”. Deși Bruxelles-ul avea la dispoziție instrumente precum contrataxele sau măsuri anti-coerciție, acestea au fost abandonate sub presiunea unor membri care se temeau de o posibilă retragere a sprijinului american pentru securitatea Europei și Ucraina. Rezultatul? O înțelegere unilaterală, cu un tarif de 15% incompatibil cu regulile Organizației Mondiale a Comerțului, care obligă Europa să investească sute de miliarde de dolari în SUA.
Impactul ulterior al acestui acord s-a dovedit a fi surprinzător de amar. Promisiunile de liniște și stabilitate nu s-au materializat, iar Washingtonul a intensificat presiunea, declarând că măsurile europene pentru tranziția energetică și reglementările în domeniul tehnologiei sunt bariere comerciale. În plus, atacurile americane asupra regulilor și normelor Uniunii continuă, subminând orice speranță de echilibru pe termen lung.
Fără direcție în fața agresiunii externe
Imaginea unei Europe ezitante reiese și din lipsa de reacție coordonată la agresiunile Rusiei și Chinei. În timp ce Moscova își intensifică operațiunile de război hibrid împotriva infrastructurii critice europene, răspunsul Uniunii este lent și nesigur. În același timp, Beijingul aplică măsuri coercitive în domeniul exporturilor de minerale critice, iar Europa reacționează din nou prea târziu și fără o strategie unitară. Chiar și în Orientul Mijlociu, deși Uniunea este unul dintre cei mai mari donatori pentru Gaza, este marginalizată în discuțiile despre încetarea focului și despre reconstrucție.
Cu fiecare criză care trece, rolul Europei pe scena globală se estompează tot mai mult. Întrebarea inevitabilă rămâne: cât timp vor mai tolera europenii această stare de lucruri?
O soluție care necesită sacrificii
În esență, această problemă nu ține doar de lipsa resurselor sau a sprijinului extern, ci de o profundă neîncredere între statele membre. Capacitatea de a lua decizii îndrăznețe și de a spune „nu” depinde de construirea unei autorități politice unitare și de resurse financiare colective. Așadar, construirea unei Uniuni mai puternice necesită renunțarea la unele prerogative naționale. În schimb, Europa va câștiga soliditatea necesară pentru a se confrunta cu lideri precum Donald Trump, Vladimir Putin sau Xi Jinping.
Repetând acest argument de nenumărate ori, devine evident că cheia stă în găsirea unui echilibru între interesul național și binele comun. Europa are oportunitatea de a se ridica deasupra slăbiciunilor sale, însă această transformare nu va veni fără sacrificii.
Sursa: cronicaromaneasca.ro/politica/psihologia-slabiciunii-in-europa/
