„Patriotism ieftin și naționalism excesiv: indiferența față de ziua națională”
Într-o epocă plină de contradictii, în care valorile par să se transforme în simple simboluri, semnificația Zilei Naționale a României s-a distorsionat semnificativ. Observația anul 2025 ridică un semn de întrebare provocator: de ce românii manifestă o indiferență crescândă față de acest moment sacru? Ceea ce ar trebui să fie o ocazie de celebrare și mândrie națională pare a fi, în realitate, o reflecție a frustrării generate de manipularea cinică a unui simbol atât de important pentru identitatea națională. În spatele aparențelor de patriotism, rămân doar măști ieftine atrăgătoare, menite să acopere o realitate lipsită de consistență.
Ștefan Baghiu, critic literar și cercetător, numește în interviurile sale această deriva periculoasă, explicând cum patriotismul, cândva un simbol central al unității și al mândriei naționale, s-a transformat într-un instrument de propagandă utilizat de politicieni. Valorile pe care le aduc evenimentele din istorie, precum Revoluția și protestele din Piața Universității, nu mai servesc ca principii unificatoare. În contextul contemporan, steagul românesc pare mai degrabă un obstacol, un semn al divizării între cetățeni, decât un simbol al unității.
Rădăcinile problemei: moștenirea comunistă și naționalismul uitat
Baghiu evidențiază că această formă exagerată de patriotism, cultivată de regimul lui Nicolae Ceaușescu, a lăsat o amprentă adâncă în conștiința națională. În acea perioadă, naționalismul era adesea utilizat ca scut împotriva amenințărilor externe, dar această apărare a fost mascată sub o falsă aură de mândrie națională. Odată cu intrarea în anii ’90, naționalismul a continuat să revigoreze spiritele în momente de criză. Totuși, reactivările actuale nu împărtășesc aceeași substanță, avându-și originea în lipsa de soluții de la conducători.
Politicienii de astăzi nu doar că exploatează naționalismul în momente de criză, dar reduc valoarea acestuia prin abordări populiste și meschine, transformându-l într-un artificiu vădit. Acolo unde odată patriotismul era o flacără a sacrificiului comun pentru reconstrucția națională, în prezent acesta a fost redus la o simplă jucărie destinată să orbească masele.
Patriotism real sau paradă fără sens?
Atunci când analizăm manifestările de patriotism actual, un adevăr incomod iese la suprafață: steagurile de plastic și paradele ostentative sunt doar o perdea care acoperă un spectacol gol. Adevăratul patriotism nu constă în fanfare, ci în acțiuni concrete care contribuie la binele comun. Baghiu subliniază că investițiile în educație sau cultură ar trebui să definească mândria națională, dar aceste inițiative par să fie doar o utopie.
Mai mult decât atât, un patriotism sănătos cultivă deschiderea față de lume, în loc să construiască un zid al excluderii. Naționalismul care devine o scuză pentru discriminare nu poate fi considerat o manifestare a valorilor pe care pretinde că le protejează. În loc să îmbrățișăm diversitatea, ne retragem în „comunități imaginare”, limitate de fricile și insecuritățile noastre.
Rețeta demnității naționale: fapte, nu vorbe
Adevărata esență a iubirii naționale nu se află în festivismele efemere, ci în contribuția sistematică și onestă la bunăstarea comunității. Baghiu afirmă că un patriotism veritabil trebuie să includă investiții concrete și o educație continuă care să promoveze toleranța. Într-o lume globalizată, ignorarea diversității și a nevoilor reale ale celor din afara granițelor noastre nu doar că ne separă, dar afectează și progresul colectiv.
Reformularea patriotismului ca simbol al incluziunii și acțiunii civice poate transforma Ziua Națională într-o adevărată sărbătoare a unității. Investițiile în infrastructură și în viitorul tinerelor generații sunt de o valoare incomensurabilă în comparație cu cheltuielile pentru materializarea unor simboluri patriote ieftine. Este momentul să regândim ce înseamnă a fi român cu adevărat și, mai ales, să acționăm în conformitate cu aceste valori.
