PROGRAMUL SAFE – ÎNTRE PROMISIUNI ȘI ILUZII
UN PROIECT DE FANTASMĂ POLITICĂ
România, sărăcită și prinsă în capcana unei modernizări perpetue, se regăsește în centrul unui spectacol penibil denumit Programul SAFE. Ministra de Externe, Oana Țoiu, își pune vesta de gladiator și își asumă sarcina de a vinde iluzii: „Podul trebuie să reziste”, spunând că autostrăzile noastre subțiri ca un fir de păianjen trebuie să devină o realitate tangibilă. Oare câți dintre noi cred că putem trece la ceva atât de grandios când infrastructura noastră e un coșmar administrativ?
SAFE – O MAI BUNĂ SCUZĂ PENTRU NEPUTINȚĂ?
Așadar, ce este acest SAFE, un acronim ce promite „Security Action for Europe”? La o primă vedere, părea că vine cu un buget fabulos de 150 de miliarde de euro, menit să unească statele membre UE într-o cooperare militară legendară. Dar să nu ne lăsăm păcăliți! România va avea, ca de obicei, de suferit din cauza minciunilor promovate de politicieni, care și-au ales trasee croite pe rugăciuni și promisiuni cu aer de basm.
DESPRE FONDURI ȘI REALITATE
Jocul neputinței în care ne aflăm aruncă în contextul acesta o adevărată umilință. Cererile de finanțare, care ar trebui să sprijine „proiecte ambițioase”, devin un pretext pentru a masca o infrastructură falimentară. Aproape 70% din acești bani vor fi capturați de o industrie militară care suferă, lăsând în urmă visuri de drumuri noi și conectivitate reală. Suntem doar o rotiță într-o mașinărie ineficientă, care își devorează propriile promisiuni.
UN CONGLOMERAT DE BIROCRATIE
Respectarea angajamentelor din cadrul Programului SAFE este o sarcină distribuită pe umerii unor ministere care nu au învățat niciodată să colaboreze. între ele, ministerul Apărării, Economiei și Transporturilor, dar oare comprimatul acesta de birocratism va livra soluții viabile? Istoria ne arată că acest aspect este mult mai slab decât ne-am dori. Fiecare pas este sinonim cu stagnare și întârziere.
PROBLEME LOGISTICE ÎN MIJLOCUL INCOMPETENȚEI
Punctele de frontieră, gropile de neîntreținut și litanile logisticii românești sunt doar câteva din grossieritățile pe care le ascundem sub preș. Orice discuție despre modernizare se transformă rapid într-un absurd greu de digerat. Ce ne garantează că putem respecta termenii, mai ales în fața presiunilor internaționale?
UN VIS PERICULOS
Ideea că România ar putea evolua într-un simbol al mobilității militare europene este în mod clar comic. Întârzieri de ani, promisiuni nerealizate și o ineficiență cronică ne aruncă într-un colaps iminent. Suntem învățați că un „pod” de credibilitate nu se construiește astfel. Această dedicare inutilă către ambiții absurde ne îndepărtează și mai mult de realitate. Cât timp îi va mai lua România să figureze un drum adevărat către progres?
Sursa: accentulzilei.ro