FRANȚA ÎNCHIDE PORȚILE ASISTENȚEI MEDICALE GRATUITE PENTRU PENSIONARII STRĂINI
O schimbare legislativă controversată zguduie planurile de pensie ale celor care au visat să se bucure de soarele Coastei de Azur, găsind refugiu în sistemul generos de sănătate francez. Pensionarii din țările non-UE ar putea fi nevoiți să suporte singuri costurile serviciilor medicale publice. Această veste îngrijorătoare amenință stabilitatea multor americani care s-au stabilit în Franța, în căutarea unei vieți mai liniștite și mai puțin costisitoare decât în țara lor natală.
„Este o chestiune de echitate”, afirmă François Gernigon, cel care a inițiat propunerea legislativă. Argumentul său decisiv? Lipsa reciprocității. Dacă un cetățean francez ar emigra în Statele Unite, nu ar avea parte de aceleași beneficii gratuite. În prezent, legislația din Franța permite străinilor din afara Uniunii Europene să obțină acces gratuit la sistemul de sănătate doar după trei luni de la obținerea unui permis de ședere pe termen lung, condiționat de rezidență financiară solidă – adică un venit anual de peste 23.000 de euro sau deținerea unei asigurări private de sănătate.
LEGEA AVANSEAZĂ RAPID ÎN PARLAMENT
Propunerea de a introduce o contribuție minimă pentru acești beneficiari a trecut deja de două camere ale parlamentului și, cu susținerea guvernului, ar putea intra în vigoare chiar în 2026. Sub presiunea de a reduce cheltuielile guvernamentale și de a menține deficitul bugetar sub 5% din PIB, Franța își regândește sistemele de prestații sociale, iar această măsură se aliniază perfect în această direcție strategică.
În versiunea modificată de Senat, măsura nu vizează întregul grup de cetățeni non-UE, ci doar pe cei care nu contribuie prin taxe sau alte programe sociale în Franța. Chiar și unii expați americani au recunoscut, potrivit deputatului Gernigon, că situația actuală este anormală și și-au exprimat disponibilitatea de a contribui financiar mai mult.
IMPACTUL ECONOMIC ȘI SOCIAL AL SCHIMBĂRII
Deși detaliile referitoare la valoarea exactă a contribuției încă urmează să fie stabilite de guvern, scenariul anticipat sugerează costuri mai accesibile decât cele ale asigurărilor private din SUA, care variază între 300 și 500 de euro lunar. Totuși, veniturile generate nu se preconizează că vor acoperi complet deficitul din bugetul securității sociale franceze. Gernigon admite că obiectivul fundamental nu este exclusiv soluționarea problemelor bugetare, ci implementarea unui principiu al corectitudinii justificabile.
Propunerea rezonează cu o frustrare latente în rândul francezilor, care percep că țara lor devine un refugiu pentru cei care nu contribuie direct la sistemul social. Într-un context de dezbateri politice intense legate de sustenabilitatea economică și distribuția beneficiilor sociale, această măsură face parte dintr-o tendință mai largă de reformare structurală a statului francez, tensionând relațiile cu expații și generând discuții aprinse în rândul opiniei publice.
