CUM A DEVENIT BELGIA CEL MAI VALOROS ACTIV AL RUSIEI
Pe 23 octombrie 2025, sub un cer ploios la Bruxelles, liderii Uniunii Europene s-au adunat pentru un summit crucial ce avea ca punct central întâmpinarea președintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski. Această întâlnire revoluționară urmărea aprobarea unui împrumut fabulos de 140 de miliarde de euro pentru Ucraina, fonduri ce ar fi venit din activele rusești înghețate într-o bancă belgiană. O sumă colosală, menită să susțină Ucraina în lupta ei disperată împotriva invaziei ruse timp de cel puțin doi ani. Dar, în ciuda importanței momentului, Belgia, guvernată de prim-ministrul Bart De Wever, a decis cu o fermitate demnă de admirație să refuze această propunere.
Bart De Wever, un politician excentric, cu o pasiune vizibilă pentru istoria romană și un umor negru, a tras un semnal de alarmă către europeni: riscul financiar asumat prin exproprierea activelor rusești era pur și simplu inacceptabil. Argumentul său a fost clar și persuasiv: în cazul în care Moscova câștiga o eventuală contestație juridică, Belgia ar fi obligată să ramburseze întreaga sumă, iar consecințele ar fi devastatoare pentru bugetul național. Summit-ul a fost prelungit, iar concluziile finale au fost revizuite la insistențele lui De Wever, care a reușit să elimine din discuție orice referire la utilizarea activelor rusești înghețate.
DIVIZIUNE ÎN EUROPA LA MOMENTUL CRITIC AL RĂZBOIULUI
Refuzul categoric al Belgiei a provocat undele de șoc în rândul aliaților europeni ai Ucrainei exact într-un moment în care unitatea era esențială. Aprobarea rapidă a propunerii ar fi consolidat un mesaj puternic către Moscova în legătură cu angajamentul ferm al Europei. Însă, odată cu deciziile amânate, poziția Ucrainei a fost erodată, iar intervențiile externe, inclusiv un nou demers diplomatic al lui Donald Trump pentru discuții de pace cu apropiații lui Putin, au complicat și mai mult situația. Timpul apăsa, iar summit-ul planificat pentru 18 decembrie era perceput ca ultima ocazie reală pentru Europa de a oferi un sprijin financiar esențial Ucrainei.
Într-o apariție televizată destul de rece, De Wever a reafirmat poziția sa rigidă: „Nu vom pune pe umerii Belgiei riscuri de sute de miliarde de euro. Nici astăzi, nici mâine, niciodată.” Această asertivitate a provocat reacții vehemente, chiar și din partea colegilor săi din UE, dar Belgia a rămas fermă, având în spate sprijinul instituțiilor financiare naționale, cum ar fi Euroclear, care de asemenea au tras semnale de alarmă cu privire la consecințele financiare.
TENSIUNI DIPLOMATICE ȘI CIOCNIRI ÎNTRE LIDERI
Propunerea de împrumut a întâmpinat contestări nu doar din partea Belgiei, ci a fost și afectată de declarațiile impulsive ale unor lideri europeni. Friedrich Merz, cel mai recent cancelar german, a stârnit controverse prin lansarea politicii în spațiul public înainte ca Belgia să-și ofere acordul, provocând astfel neliniște în rândul aliaților. În același timp, Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, a încercat să diminueze tensiunile subliniind că activele nu vor fi „confiscate”, ci doar utilizate ca avans pentru viitoare despăgubiri de război, însă Belgia a rămas pe poziții rezervate.
Complicațiile s-au adâncit, iar Belgia, confruntată cu disfuncționalități politice interne, s-a lovit de dificultăți în a găsi un consens. Prim-ministrul De Wever se zbătea în lupte interne fiind nevoit să asigure aprobarea unui buget național de 10 miliarde de euro, ceea ce a transformat perspectiva asumării unui risc financiar de 10 ori mai mare într-o opțiune complet inacceptabilă.
RĂBDAREA EUROPEI PUSĂ LA ÎNCERCARE
Uniunea Europeană a pierdut timp prețios în încercările de a rezolva situația, iar nemulțumirile au crescut. Miniștri și diplomați din întreaga Europă au criticat Comisia Europeană pentru întârzierea publicării planului juridic detaliat, esențial pentru implementarea împrumutului. Unii lideri au acuzat că demersurile diplomatice au fost blocate de incapacitatea UE de a găsi un consens real între cele 27 de state membre, fiecare cu priorități diferite și cu tensiuni interne ce afectau cooperarea.
Cu iarna deja instalată și sprijinul pentru Ucraina amânat, lideri precum Merz și-au exprimat frustrările, temându-se că, în absența unui plan aprobat, povara financiară va cădea pe umerii contribuabililor naționali. Alternativa menționată de-a lungul discuțiilor — finanțarea unui împrumut prin îndatorare comună a UE sau prin granturi directe — a întâmpinat scepticism și opoziție din partea statelor mai reticente.
CONSECINȚE ISTORICE PENTRU CONTINENT
Pe măsură ce se apropie următorul summit, întrebarea crucială persistă: poate Uniunea Europeană, cu țările sale diverse și frecvent divizate, să se unească la un moment decisiv? Pentru diplomații implicați, miza este uriașă. Ei avertizează că eșecul de a acționa va consolida poziția Rusiei, întârziind astfel finalizarea războiului și periclitând stabilitatea economică și politică a întregului continent.
„Aceasta nu este o simplă chestiune contabilă,” a subliniat Jonatan Vseviov, secretarul general al Ministerului de Externe al Estoniei. „Ne îndreptăm spre cel mai important Consiliu European.” Cu toate acestea, în ciuda eforturilor considerabile, viitorul rămâne incert, iar puterea de decizie a liderilor europeni va fi supusă celui mai complex test de până acum.
Sursa: Politico
Sursa: cronicaromaneasca.ro/politica/cum-a-devenit-belgia-cel-mai-valoros-activ-al-rusiei/
