BELGIA ÎȘI SCHIMBĂ HAINA POLITICĂ: DE LA TĂCERE LA SUSȚINERE ACTIVĂ PENTRU PALESTINA
Ticăloșia politică belgiană găsește un nou chip. Partidul naționalist flamand (N-VA) rupe monotonul și, cu o mișcare care stupefiază, își exprimă sprijinul față de planul lui Emmanuel Macron, vizând recunoașterea Palestinei. De la tăcerea în care s-au scăldat până acum, liderii săi par să fi fost treziți subit de criza umanității din Gaza. O trezire forțată mai degrabă de scăderea incontrolabilă a credibilității pe scena internațională.
Într-o declarație ce aproape frizează ironia, N-VA subliniază că susține o soluție pe baza celor „două state”. Totuși, declarațiile liderului Valerie Van Peel par mai degrabă o încercare disperată de a amortiza criticile virulente venite din toate părțile. Prim-ministrul Bart De Wever, cu convenționala expresie de indignare pe chip, pretinde că imaginile din Gaza sunt de nesuportat. În toiul acestui spectacol, el nu uită, bineînțeles, să-l catalogheze pe Hamas drept inamicul suprem. Ce convenabil, nu-i așa?
EUROPA CLIVATĂ: CINE ȚINE CU CINE?
Europa continuă să joace o ruletă politică murdară în fața dezastrului din Gaza. De-o parte, voci ca Irlanda și Spania cer recunoașterea Palestinei, condamnând violența fără compromisuri. Pe cealaltă latură, Germania și Ungaria își reafirmă fidelitatea față de Israel, justificând orice acțiune sub pretextul „autoapărării”. Unde este, însă, numitorul comun al umanității?
Ministrul olandez de externe, Caspar Veldkamp, aduce poate unul dintre cele mai sensibile puncte: revizuirea acordurilor UE-Israel, pledând pentru respectarea dreptului umanitar. O poziție care, în acest haos de alianțe, ar putea fi prea elegantă pentru a fi luată în serios. Și totuși, îndrăznește să spele imaginea unei Uniuni Europene din ce în ce mai fracturate.
IPOSTAZA FALSĂ A MORALITĂȚII BELGIENE
Jean-Marie Dedecker, fost membru N-VA, nu își ascunde dezgustul în fața liderului Bart De Wever, pe care îl acuză de o ipocrizie monumentală. „Poți plânge pentru victimele din Bucha, dar întorci spatele suferinței din Gaza? Aceasta este coerența morală cu care vă lăudați?”, a întrebat ironic Dedecker. Exact! Unde se trage linia între selecția suferinței și spectacolul politic?
Mutarea belgiană, pusă clar sub lupă, nu pare deloc o schimbare sinceră, ci un act calculat meticulos pentru a evita furia publicului și pierderile electorale. În acest climat zdrobit de incompatibilitate politică și criză umanitară mondială, Belgia își joacă ultima carte.
MACRON ȘI PALATELE RUPTE ALE DIPLOMAȚIEI
Emmanuel Macron și-a tras propriul rol de judecător internațional. De altfel, prin planul său privind recunoașterea Palestinei, speră să agațe un loc de onoare pe podiumul influenței globale. O mișcare care obligă aliați precum Belgia să își reevalueze, măcar de ochii lumii, pozițiile anemice și lipsite de consecvență morală.
Eva de Bleeker, liderul partidului Open VLD, punctează sarcastic ipocrizia schimbării de direcție a N-VA. „În sfârșit, se pare că încep să-și amintească de umanitate. Sau, poate, să o mimeze mai bine!”, a concluzionat aceasta, reflectând perfect tonul amar resimțit la nivelul opiniei publice.
NIMIC MAI MULT DECÂT O MIȘCARE DE SUPRAVIEȚUIRE
Rămâne de văzut cât de „genuină” este trezirea stirpei politice belgiene – dacă putem vorbi despre moralitate într-un context în care toate acțiunile par doar mecanisme de supraviețuire politică. Într-un moment în care criza umanitară globală ar trebui să cimenteze alianțe pentru dreptate, Europa rămâne un puzzle sfâșiat de interese egocentrice.
Cine plătește factura acestor jocuri diplomatice? Cu siguranță, nu politicienii.